Blog

Mic ghid despre procrastinare

Spune-mi dacă următoarele situații îți par cunoscute: 

- ai de trimis un mail important însă amâni să faci asta până în ultimul moment;

- trebuie să începi un proiect peste două zile, dar te apuci de el cu o zi întârziere;

- trebuie să faci curat în casă, dar îți spui că și mâine e o zi;

- ar trebui să scoți câinele și a doua oară la plimbare, dar consideri că se poate face asta și mai târziu;

- trebuie să confirmi programarea la înot, dar amâni până înainte cu o oră;

Cred că toți avem momente când nu avem tragere de inimă pentru a face anumite lucruri, atât în viața profesională, cât și în cea personal. 

Oricât de interesant și plăcut ar fi serviciul pe care îl ai, cu siguranță există momente când obosești. Și atunci amâni. Amâni să trimiți raportul acela pentru clientul cel nou, amâni să începi lucrul la proiectul pe care șeful te-a rugat să-l trimiți până vineri, iar mailul important care trebuia să ajungă ieri a fost scris de-abia de dimineață…cu scuzele de rigoare, bineînțeles.

Oricât de minunat ar fi să ai casa curată, mâncarea gătită, rufele spălate și câinele obosit…uneori simți că e în regulă să faci curățenie doar o dată pe săptămână sau amâni să faci și cele mai banale sarcini până când ele nu se mai pot amâna.

Amânarea sarcinilor de la serviciu, sarcinilor care țin de gospodărie, de familie și chiar de propria persoană, nu doar că ne poate crea un cerc vicios, ci ne vor aduce în ceea ce știința numește: procrastinare

Unii cercetătorii definesc procrastinarea ca fiind “eșecul autoreglării caracterizat prin amânarea irațională a sarcinilor în ciuda consecințelor negative”.*

Conform ultimelor studii aproximativ 20% din adulți sunt prinși în această bulă a procrastinării, până în punctul în care ea devine cronică.

E procrastinarea lene sau vorbim de ceva mai mult?

Toți avem momente de lene în care suntem tentați să lăsăm la o parte anumite proiecte, chiar dacă știm că ele sunt prioritate. Însă majoritatea nu cedăm tentației. O facem doar ca și mijloc de reorganizare a priorităților. Lenea este o stare de inactivitate, de apatie, din care până la urmă, ieșim. Spre deosebire de lene, procrastinarea reprezintă refuzul conștient în a rezolva o sarcină și amânarea ei pentru a face altceva, ceva mai plăcut.

Problema cu procrastinarea este că ne duce în punctul în care impactul asupra vieții noastre este unul negativ. Atunci când cedăm impulsului de a amâna un lucru putem fi puși în fața unor consecințe negative, serioase. Dacă episoadele sunt repetitive ne vom demotiva, iar lucrul pe care îl amânăm va trece pe loc second. Din pacate, acest lucru va duce la sentimente de vinovăție și rușine, care mai apoi vor duce chiar la anxietate și depresie. Cred că se poate observa cum acest tipar hrănește un cerc vicios, din care foarte greu se poate ieși.

Există vreo parte bună în procrastinare?

Ei bine, oricât de ciudat ar părea, pentru că știm exact care e problema cu procrastinarea, există și părți bune.

Ca să înțelegem mai bine tipologia procrastinatorului e bine să facem distincția pe care și literatura de specialitate o face între cele două tipuri: 

Procrastinatori activi – aceștia aleg cu bună știință să amâne sarcinile pentru că simt că lucrează mai bine sub presiune și că sunt mai motivați în felul acesta. Poate vă e cunoscută sintagma: lucrez bine sub stres.

Procrastinatori pasivi – aceștia nu aleg să amâne lucrurile, ci o fac fără să-și dorească asta, doar pentru că nu reușesc să ia o decizie în timp util.

Avantajele procrastinării se regăsesc, cu predilecție, la prima categorie. Pentru aceștia, faptul că lasă lucrurile importante pe ultimul moment aduce cu sine o anumită flexibilitate. Dacă apare ceva neașteptat în ecuație, aceste persoane vor putea să-și adapteze planurile cu ușurință la noile cerințe.

Un alt avantaj al procrastinării îl întâlnim la persoanele creative. Pentru acestea, amânarea unor sarcini face ca ideile pe care le propun să fie creative și originale. Productivitatea poate fi interpretată diferit pentru persoanele care gândesc în termeni neconvenționali. Ele fac acest lucru tocmai pentru că nu se concentreză pe sarcina dată imediat. Se pare că această sarcină rulează în mintea lor, ei reușind să se gândească la soluții și idei la modul pasiv.

Și așa cum spunem adeseori copiilor că plictiseala este benefică, la fel de benefică le este și adulților care au de făcut un lucru important. Plictiseala permite minții să se gândească la diverse lucruri, ceea ce duce la stimularea imaginației. Atunci când amânăm un lucru din lipsa încrederii în sine, de exemplu, permitem minții noastre să intre în acel stadiu de plictiseală care va scoate la iveală ceva neașteptat.

Tu ce părere ai, e procrastinarea bună sau nu?

Dacă dorești să aprofundezi acest subiect sau simți că amânarea devine o problemă pentru rutina vieții tale, te aștept la o discuție. Vom descoperi împreună care sunt cauzele comportamentului tău, dar și cum îți poți îmbunătăți viața.

Eu sunt Florina Haritonov, sunt psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România. Formarea mea principală este în Terapia Cognitiv-Comportamentală la care am adăugat formările complementare în Terapia Sistemică Cuplu-Familie-Copil, Consiliere Vocațională, Trainer ANC și Consultant în Aromaterapie.