Blog

Despre război si frică

Chiar și atunci când auzim termenul de „Război”, simțim puterea cuvântului în corpul nostru. Pulsul nostru e mai haotic, inima bate mai repede, simțim cum ni se pune un nod în gât sau ne doare stomacul, mâinile transpiră, avem semnale clare că tot corpul e în alertă.

Cuvintele au puterea pe care le-o atribuim. Știm asta de multă vreme. La fel cum știm și că emoțiile ne pot da peste cap organismul și ne pot întrerupe rutinele normale.

Zilele acestea traversăm una dintre cele mai încărcate de emoții perioade ale vieții noastre. Suntem prinși în această vâltoare de știri și evenimente care țin de acțiuni extrem de violente. Emoțiile noastre sunt reduse la răspunsuri de tipul luptă sau fugi, raspuns primar pe care nu îl putem scoate din ecuație doar pentru că mintea rațională spune că totul va fi bine.

Și, adevărul este că nimeni nu știe ce se va întâmpla.

Însă atunci când trecem prin asemenea turbulențe emoționale ține de noi să facem anumite mișcări pentru a ne liniști corpul și a ne reduce impulsurile primare.

Aș vrea ca în următorul articol să vă spun câteva cuvinte despre:

·       Cum gestionăm această perioadă, emoțional vorbind.

·       Cum tratăm frica și nu o lăsăm să se transforme în neputință și anxietate.

·       Cum discutăm cu familia și mai ales cu copiii despre ceea ce se întâmplă.

Pericolul pe care îl reprezintă un atac de genul războiului la adresa noastră și a familiei noastre, a bunurilor pe care le avem, a slujbelor și a vieților noastre este cât se poate de real. Cu atât mai real este acum când scene de groază se petrec aproape de granițele noastre. E normal să fim panicați și să simțim nesiguranță în ceea ce privește viitorul. Cu toate acestea e bine să înțelegem că un creier panicat va crea, la rândul lui, haos în întreg organismul nostru. Atunci când intrăm în modul de supraviețuire, doar două din reacții ne vin în minte: luptă sau fugi. Cu cât ne menținem în această stare mai mult timp, cu atât șansele noastre de a ieși din ea, de a vedea lucrurile clar și de a putea lua decizii importante în momente tensionate, scad.

Și totuși ce putem face, concret, pentru a ne gestiona emoțiile corespunzător?

Recomandările mele ar fi următoarele:

-        Ne informăm din surse cât mai formale și nu dăm crezare primelor știri bombastice pe care le vedem pe rețelele de socializare. Asta înseamnă canale de știri imparțiale, lideri de opinie imparțiali.

-        Încercăm să ne informăm cu măsură, nu să petrecem ore în șir citind toate știrile posibile.

-        Ne continuăm viata, nu ne întrerupem rutina zilnică. Continuăm să mergem la serviciu, ducem copiii la școală, ne facem cumpărături, ne sunăm prietenii, ieșim în oraș etc.

-        Ieșim în natură și stăm la soare, mai ales dacă vremea ne permite. Natura este o modalitate excelentă de a anula zgomotul de fond din creierul nostru și de a ne încărca bateriile.

-        Facem planuri de viitor, chibzuite: plănuim o vacanță, de exemplu sau o cheltuială de nivel mediu.

-        Încercăm să ne focusăm atenția pe lucruri frumoase care ne aduc emoții pozitive, în prezent: suntem sănătoși ACUM, suntem împreună ACUM, poate sărbătorim ceva în familie, poate avem o reușită la serviciu.

-        Ajutăm pe cât posibil. Acțiunile umanitare, de ajutorare, ne aduc o stare de bine și ne vor pune în contact cu acele emoții pozitive pe care ni le dorim.

-        Ne reformulăm dorințele fundamentale pentru viitorul nostru: să ieșim la vot, să trăim în democrație, să avem dreptul de a alege, să fim buni cu ceilalți, să avem încredere în autorități.

-        Acceptăm când anumite lucruri nu sunt în controlul nostru. Putem recunoaște că multe din lucrurile din jur nu sunt în controlul nostru, așadar, nu ne rămâne de făcut altceva decât să acceptăm și să integrăm aceste emoții în sistemul nostru de valori.

 Frica pe care o trăim e absolut normală. Însă transformarea acestei frici într-o anxietate continuă e distructiv pentru noi atât pe termen lung cât și pe termen scurt.

Ce va propun, pentru menținerea sub control a anxietății:

-        Discutarea emoțiilor cu partenerul de viață sau cu un grup de prieteni de încredere. Vocalizarea acestor emoții ne ajută să le integrăm și să le acceptăm ca fiind normale, dar nu catastrofale pentru noi.

-        Respirațiile profunde și meditația ne pot ajuta să gândim în termeni de “aici și acum” – Aici sunt bine, acum sunt bine.

-        Putem să ne facem un plan pentru cel mai rău scenariu posibil. Scrierea pe hârtie a unei liste cu ce putem noi face pentru noi și familie, ne va ajuta să conștientizăm problemele și soluțiile, dar și acele lucruri despre care vă spuneam că nu sunt în controlul nostru.

-        Să încercăm să nu generalizăm și mai ales să ne îndepărtăm de concepte rigide prin care planurile noastre nu pot fi schimbate sub nicio formă.

-        Să încercăm să avem grijă de corpul nostru fizic: să dormim suficient, să consumăm suficientă apă, să ne hrănim bine. Cu cât lăsăm frica să ne domine, cu atât și ritmul nostru de viață va fi întrerupt, ceea ce poate cauza un stres suplimentar întregului organism.

-        Evităm stimulii care ne pot face rău. Putem să renunțăm să ne mai uităm la TV o vreme, să nu mai verificăm canalele social media și să ne concentrăm pe tot ce ne face plăcere: cărți, filme, seriale, muzică, sport etc.

Cu toată grija pe care o avem pentru noi și igiena noastră psihică, știrile despre război și emoțiile care se stârnesc în noi au un impact și asupra familiei și copiilor.

Cum anume le explicăm copiilor ce aud, văd sau li se spune despre această criză globală?

-        Explicați-le că atunci când au nevoie de informații voi le puteți oferi. Cele mai bune și mai de încredere informații trebuie să vină întotdeauna de la părinți.

-        Validați emoțiile și sentimentele care îi încearcă. Orice vârstă ar avea copiii, ei au nevoie să știe că nu sunt deplasați atunci când simt frică sau incertitudine.

-        Când anume le puteți explica știrile? Atunci când întrebă, dacă sunt suficient de mari încât să pună întrebări, o vor face. Pentru cei mai mici, cel mai bine e să îi lăsăm în pace, nu oferim explicații ne-necesare, doar dacă îi simțim agitați sau speriați.

-        Ar fi bine ca înainte să aveți orice fel de discuție cu copiii, să faceți o introspecție a propriilor sentimente. Dacă discuția va porni din punctul de frică și deznădejde pe care îl simțim noi, e foarte posibil ca tot discursul nostru să nu îl ajute deloc pe copil, ci să îl facă și mai speriat. Analizați-vă sentimentele și încercați să le înțelegeți.

-        Atunci când începeți discuția adresați-le întrebări pentru a afla cât știu ei despre ce se întîmplă: “Ce știi deja despre subiect?”, „Cum înțelegi tu ce se întâmplă?”, „Ce anume te sperie?”

-        Dacă îi simțiți speriați e bine să nu îi mințiți și să le dați asigurări false. În schimb le puteți spune că voi, ca adulți, veți face tot ce ține de voi să îi protejați, întotdeauna.

-        Ar fi bine să nu intre în contact cu știrile de la TV, decât dacă sunt adolescenți și cer ei asta. În acest caz, e bine ca un adult să fie prezent pentru a le putea explica ce văd și aud.

-        Le puteți propune să se implice în procesul de ajutorare al celorlalți, în felul acesta cultivându-le compasiunea, empatia, ajutorarea celorlalti.

-        Nu ne referim la poporul care a atacat ca fiind răi sau buni, încercăm să evităm stereotipurile si etichetele.

 Acestea sunt doar câteva sfaturi pe care și eu le urmez în viața de zi cu zi, în speranța că această situație tensionată va dispărea cât de curând. Cu toate acestea, nu există garanții în viață, iar singurul mod prin care ne putem asigura că suntem bine este prin practicarea introspecției și a conștientizării.

 

Eu sunt Florina Haritonov, sunt psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România. Formarea mea principală este în Terapia Cognitiv-Comportamentală la care am adăugat formările complementare în Terapia Sistemică Cuplu-Familie-Copil, Consiliere Vocațională, Trainer ANC și Consultant în Aromaterapie.

Dacă simți că-ți pot fi de folos în această perioadă, te aștept în cabinet sau online pentru o discuție.