Blog

Câteva cuvinte despre gândirea irațională

 

Completează linia punctată cu primul gând care îți vine în minte

Eu sunt …………….…………

Lumea este ……..………….

Ceilalți sunt ………………….

Acest articol este pentru tine în cazul în care ai răspuns la cel puțin una din aceste afirmații cu un gând sau o descriere negativă. (de ex lumea este ….un loc periculos).

Îmi doresc prin acest articol să îți povestesc puțin despre gândurile negative și felul în care ne influențează ele viața. Așadar, dacă ai completat cu un astfel de gând nu e cazul să te îngrijorezi, dar e timpul să observi câte astfel de gânduri te vizitează zilnic și poate că vei descoperi… un tipar de gândire.

Gândurile noastre sunt expresia tonului emoțional pe care îl avem, ele oglindesc felul în care simțim lucruri și, mai mult, felul în care vom face lucruri. Ele sunt pasagere și sunt foarte multe (se spune că avem cca 80.000 de gânduri, zilnic). Gândul, emoția și acțiunea sunt legate, așa cum îți povesteam și în articolul despre terapie. Să revenim la gânduri și la felul în care ele formează modul nostru de a privi lumea înconjurătoare, deoarece fiecare dintre noi are proprii ochelari prin care face asta, în funcție de câteva aspecte, pe care le vom aborda în cele ce urmează.

Prima idee este aceea că experiențele noastre de viață lasă urme adânci asupra felului în care gândim. Fie că e o experiență unică, fie că trăim experiențe repetate, învățăm cu siguranță ceva din ele și ne formăm propriile percepții despre lume, în funcție de emoția trăită în acel moment. Iar, cu cât sunt mai timpurii experiențele, cu atât e mai adâncă urma învățării. De ex, copil fiind, dacă ai pus mâna pe flacăra aragazului, ai învățat rapid și dureros că arde și nu o vei mai pune a doua oară. Ba mai mult, vei umbla cu grijă în preajma oricărui aragaz, pentru că ai învățat să faci o previziune legată de viitor în funcție de ceea ce ai simțit atunci. Cu siguranță nu vrei să mai simți ce ai simțit, și atunci nu te mai expui: nu vei mai atinge nici un alt aragaz, niciodată!

Mâna pe flacăra aragazului (acțiunea) -> mă arde! (gândul) -> frică de durere (emoția) -> nu mai ating niciodată pentru că toate ard (credința, convingerea)

Creierul uman învață să facă generalizări în funcție de experiențele trăite, în feluri care ne permit să anticipăm ceea ce urmează. Unele dintre ele ne țin la adăpost de pericole, sunt constructive. Însă acelea nu ne dor, așa cum ne dor cele care sunt baza gândirii negative, atât de prezența în tulburări emoționale precum anxietatea, atacul de panică, depresia, tulburarea obsesiv compulsivă, fobiile de tot felul, etc.

Similar cu exemplul acesta se întâmplă și cu trăirile emoționale. Un copil care a fost comparat constant cu alți copii, - poate la școală a fost dat exemplu negativ - va gândi despre el că nu e suficient de bun, nu e în stare, nu merită iubire. Și va învăța din această experiență sau din acest mod de educare că el nu e suficient așa cum e ca să fie iubit, ci va trebui să merite această iubire, să învețe mai mult, să ia note mai bune, să fie primul. Aceste modele sunt sensibile la acțiunea altor oameni, mai ales dacă e vorba de părinți. Dacă ai auzit în copilărie că nu eșți bun de nimic, acest lucru îți va influența pe viitor imaginea de sine, stima de sine, creând tipare negative de gânduri și sentimente despre ține, într-un bagaj emoțional pe care îl vei duce în relațiile tale semnificative. Dacă ai crescut cu încurajări și ți s-a spus că eșți în stare să faci ceea ce ti-ai propus, ai toate șansele să păstrezi imaginea aceasta bună despre tine. 

Așadar, modelul de gândire pe care l-am învățat în copilărie, atunci când începem să înțelegem experiențele de viață, începe să formeze un set de credințe despre lume, despre noi, despre ceilalți, chiar dacă experiențele noastre au fost limitate sau poate am luat în calcul dovezi nepotrivite la acel moment. Aceste credințe nu sunt altceva decât limitări pe care le pune gândirea noastră, care devine rigidă și care ne ia din bucuria și frumusețea vieții, făcându-ne nefericiți. În terapia cognitiv comportamentală, acestea sunt convingerile disfuncționale cu care ne luptăm, pornind de la identificarea lor și până la înlocuirea lor. Învățând în cabinet să faci acest lucru, vei putea înlocui aceste tipare de gândire disfuncționale în viața ta, devenind propriul tău terapeut.  

Dacă te întrebi cum poți recunoaște credințele limitative, atunci te invit să fii atent la afirmațiile pe care le faci în anumite momente de viață, deoarece ele pot fi exprimate în afirmații condiționale de tipul    “Dacă…atunci” (ex: dacă fac totul bine, atunci voi fi iubit”) sau imperative morale de genul “Trebuie/Nu trebuie” (de ex: Nu trebuie să îmi arăt niciodată emoțiile); O gândire exprimată astfel reflectă limite rigide, iar rigiditatea în gândire e asociată cu anxietate, stress, relații nefericite. Partea frumoasă este că toate acestea se pot schimba, iar un process terapeutic în care înveți cum să faci asta e cel mai indicat pentru schimbări de durată. Abordarea acestor convingeri disfuncționale într-un proces terapeutic îți poate schimba perspectiva despre ține, despre lume și despre ceilalți oameni.   

Sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi sau să identifici unele din gândurile tale. În cazul în care ți-a plăcut, te rog să îl împărtășești cu cineva căruia i-ar prinde bine informația aceasta. Îți mulțumesc și te mai aștept aici!